Oltenia mea  Situată între primele trei fântâni ale Craiovei, din punct de vedere al vechimii, Fântâna cu țeapă a fost prima arteziană a Craiovei într-o vreme în care multe orașe românești încă nu dispuneau de asemenea construcții de for public.

Construită înainte de 1785 de Bogdan Micico lângă livada lui Ioan Carabet, starostele neguțătorilor din oraș și cel care la 1777 reconstruise biserica Sf. Gheorghe Nou, fântâna inițială, cu țuțuri, avut o existență de aproape 150 de ani.

Cel mai vechi document scris pe care l-am găsit datează de la 1854 și o localizează între ,,Fântânele comisii de roșu” spre Bariera Calafatului. Împărțirea administrativă a Craiovei la jumătatea secolului XlX era făcută pe comisii, de roșu și de galben, fiecare dintre acestea având arondate mai multe mahalale.

Denumită în documente Fântâna lui Bogdan de la Bibescu, aceasta pare să fi fost la începuturi o captare a izvoarelor cu debit destul de puternic de pe colina Belvederei din actualul parc Nicolae Romanescu. Reprezentările de pe hărți de epocă arată o zonă compactă, asemeni unui mic eleșteu, aflată chiar în fața intrării principale din parc.

La 3 martie 1882, un ,,tablou al fontanelor publice aflate ăn acest orași, ăn afara celor din curțile D-lor orășani ”, realizat cu ,, osebită stimă și considerațiune de șeful Poliții orașiului”, atesta faptul că in mahalaua Ungureni, numai spre bariera Calafatului, existau cinci fântâni, la care se adăugau alte unsprezece pe diferite alte ulițe ale mahalalei și încă cinci ,,ciujmele” (cișmele) în apropiere. Între acestea și Fântâna Bogdanului.
Amenajarea Grădinii Bibescu, făcută la inițiativa primarului Nicolae Romanescu, avea să ducă în timpul mandatului din aprilie 1901- octombrie 1902, la transformări radicale ale acestei părți a orașului și la apariția primei fântâni arteziene din Craiova prin captarea izvoarelor Fântânii lui Bogdan. Aceasta a fost gândită de proiectantul parcului, E. Redont, ca făcând parte dintr-un ansamblu urban care crea un echilibru între intersecții de străzi, intrarea în parc și colina cu majestuoasa Belvedere în vârf. Fântâna cu țeapă, cum avea să intre în memoria colectivă a craiovenilor, a avut o existență efemeră. Muchiile ascuțite ale aripilor îngerașului care o străjuia in vârf, ce dădeau de la distantă imaginea unei țepe, aveau să înfrumusețeze imaginea locului ceva mai mult de un deceniu.

Locul amplasării sale exacte a fost la câțiva metri de locul unde în 1913, la inițiativa veteranilor Războiului de Independență, avea să se ridice mărețul monument ,, Asta-i muzica ce-mi place” demolat de comuniști în 1948. Pe același amplasament a fost înălțat ulterior monumentul ,,1907”, care nici el nu a avut o soartă mai bună.

Prima fântână arteziană a orașului, asemănătoare cu artezienele din arondismentele Parisului, a îndeplinit un dublu rol; igienic și arhitectural. În vizionarismul său, primarul Romanescu întrevedea primele concepte ecologice într-un oraș înecat în praf, ars de soare și cu doar două grădini publice la 1900. Imaginea Fântânii cu țeapă s-a păstrat doar in câteva fotografii anterioare Primului Razboi Mondial.

Text și colorizare: Mihai Murărețu

Oltenia mea

Lasă un răspuns