Nepot al paharnicului Atanase Rioşanu, Grigore și-a făcut studiile universitare la Facultatea de Drept de la Sorbona.
Celibatar convins, după reîntoarcerea în țară a ales să se retragă la Izbiceni unde a pus în practică, pe la 1900, ideile doctrinei englezești a lui F.H Lawson privind raporturile părților cu terenul.
La 1890 Grigore Rioșanu ridica la Izbiceni, în județul Olt, două școli destinate copiilor țăranilor din zonă.
A ajutat familiile nevoiașe ale satului și era în felul său un conservator, refuzând introducerea curentului electric și ținând cont în deciziile administrative de un sfat al bătrânilor din sat.
La 7 decembrie 1916, în Primul Război Mondial, Grupul de Armate „Cerna”, după lupte eroice cu unităţile inamice care invadaseră deja teritoriul de la vest de Olt, a fost nevoit să se predea pe malul Oltului, la lzbiceni. Ceremonia de capitulare a avut loc în sala mare a conacului Rioşanu. 8000 de militari români aveau să ia drumul priizonieratului.
Venirea comunismului avea să ducă la distrugerea moșiiei Izbiceni, Grigore supraviețuind numai datorită ajutorului și protecției oferite de țărani.
Rioșenii se înrudeau cu marile familii craiovene Vorvoreanu, Geblescu și Mărăscu, familia contribuind în 1893 la construirea bisericii Sfântul Ilie din Craiova.
Colorizare și text: Mihai Murărețu
