Se află pe strada Ionașcu, fostă Ulița Boierească și este una dintre cele mai vechi din Slatina.Este modestă și mai tot timpul este agresată de circulația intensă din zona pieței Frații Buzești.
Primul proprietar al casei este Mămuleanu din Bircii-Negreni. negustor de mărunțișuri, de băcănie și de lipscărie. Aici se naște fiul său, Barbu Paris Mumuleanu, în anul 1794 care învață carte grecească și românească la Școala Ionașcu, între anii 1800-1804. Școala funcționa în chiliile bisericii zidită de Ionașcu din fondurile donate de marele binefăcător al Slatinei în acest scop. Catedrala Ionașcu pe care o vedem astăzi s-a construit intre 1875-1877 pe amplasamentul bisericii ridicată de Ionașcu din care s-a păstrat mormântul ctitorului.
Boierul cărturar Constantin Filipescu venea adeseori în Slatina fiind epitrop al averii donată de Ionașcu și văzând dragostea pentru carte a lui Barbu Paris Mumuleanu îl ia la București, logofăt pentru copiii săi.Citește cu nesaț vasta bibliotecă a boierului Filipescu și își cultivă talentul literar.
Poetul Barbu Paris Mumuleanu, susținut și apreciat de Ion Heliade Rădulescu, a scris în spiritul vechi al vremii, fiind alături de Costache Conachi și Ienăchiță Văcărescu unul dintre precursorii literaturii clasice.A fost elogiat de Mihai Eminescu în Epigonii cu un vers nemuritor: „…Mumulean glas cu durere”
Casa trece în proprietatea preotului Burcă, tatăl sculptorului Teodor Burcă, absolvent al Academiei Julian de la Paris. S-a născut în această casă pe 25 februarie 1889.
Teodor Burcă abordează cu succes statuaria mică, dar și arta monumentală; se consacră în realizarea unor importante monumente ale eroilor din primul război mondial. Amintim monumentala compoziție de la Cernăuți sau Monumentul eroilor de la Radomiresti, jud. Olt. Teodor Burcă este autorul unei variante a Monumentului Ecaterinei Teodoroiu care va fi amplasat la Slatina, însă a fost preferat proiectul sculptorului Dimitrie Mățăoanu (din considerente umanitare).
Al treilea proprietar al casei este negustorul Anton Christescu macedonean venit de la Ohrid și care avea o brutărie pe str. George Poboran, fostă București.De la Anton Christescu o cumpără negustorul Ilie Banu, in anii 1930. Ilie Banu și Nicolae Serbu, români din Poiana Sibiului, stabiliți în Slatina la începutul secolului XX, aveau o fabrică de lumânări pe str. Carol (Dinu Lipatti).
Să mai spunem, pentru tradiția literar-artistică a acestei case modeste, că Ilie Banu este unchiul scriitoarei Ioana Postelnicu, născută Eugenia Banu, autoarea ciclului Vlașinilor, o veritabilă frescă a satului transilvan din Marginimea Sibiului.
Am întrebat și eu, și dr. Mircea Șerbu, și prof. Ion Tâlvănoiu de ce oare nu avem pe casele din Slatina plăcuțe prin care să le scoatem din anonimat. Sunt case încărcate de istorie, simboluri, semnificații pentru mulți neștiute.
