PRIMA IMAGINE A CURȚII INTERIOARE A MĂNĂSTIRII COZIA – 1867 (COLORIZARE)
Realizată la 1867 de Carol Popp de Szathmari, fotograful oficial al Majestății Sale Regele Carol l al României, fotografia face parte din albumul ,,România”.
În partea dreaptă a imaginii este vizibil foișorul de pe latura nordică și cișmeaua de sub foișor (fântâna lui Neagoe Basarab), aflate în prelungirea cuhniei (bucătăria brâncovenească). Acest corp de clădiri avea la data realizării fotografiei o vechime de 157 ani.
Vizibila stare de degradare a clădirilor este urmarea prăbușirii în Olt, la 1859, după o inundație, a întregului paraclis ,,Duminica Tuturor Sfinților” aflat pe latura nord estică.
Șubrezirea clădirilor avusese loc odată cu atacul turcesc de la 1821 asupra eteriștilor lui Alexandru lpsilanti, retrași la Cozia după moartea lui Tudor Vladimirescu. În urma acestui atac turcii au distrus mare parte din acareturile mănăstirii, au incendiat-o și au deschis mormintele în speranța găsirii de comori.
La aproape două decenii după realizarea acestei fotografii, mănăstirea a fost transformată în penitenciar, găzduind 200 de pușcăriași, printre ei celebrul Pantazescu, cel care furase „Cloșca cu puii de aur”, ucis la Cozia într-o tentativă de evadare.
Mănăstirea a fost și loc de refugiu pentru elevele azilului ,,Doamna Elena” din București (după 1894), iar în 1917 a fost ocupată de trupele austro-germane care au transformat-o în lagăr de prizonieri și spital.
În plan îndepărtat, “giuvaerul secolului XVI de la Cozia”, bolnița Sfintilor Apostoli, apare așa cum a fost încă din vechime, în incinta mănăstirii. Bolnița a fost despărțită și a rămas izolată în momentul spargerii zidurilor mănăstirești pentru a se face loc șoselei ce merge de-a lungul Oltului, ea găsindu-se acum separată de curtea mănăstirească, pe coama dealului, spre vest, lângă cimitir. Între 1880-1920 obștea călugărilor și-a dus existența în jurul acestei mici mănăstiri.
Ambele clădiri care apar în această imagine veche de 153 de ani există și astăzi.
Text și colorizare: Mihai Murărețu
Realizată la 1867 de Carol Popp de Szathmari, fotograful oficial al Majestății Sale Regele Carol l al României, fotografia face parte din albumul ,,România”.
În partea dreaptă a imaginii este vizibil foișorul de pe latura nordică și cișmeaua de sub foișor (fântâna lui Neagoe Basarab), aflate în prelungirea cuhniei (bucătăria brâncovenească). Acest corp de clădiri avea la data realizării fotografiei o vechime de 157 ani.
Vizibila stare de degradare a clădirilor este urmarea prăbușirii în Olt, la 1859, după o inundație, a întregului paraclis ,,Duminica Tuturor Sfinților” aflat pe latura nord estică.
Șubrezirea clădirilor avusese loc odată cu atacul turcesc de la 1821 asupra eteriștilor lui Alexandru lpsilanti, retrași la Cozia după moartea lui Tudor Vladimirescu. În urma acestui atac turcii au distrus mare parte din acareturile mănăstirii, au incendiat-o și au deschis mormintele în speranța găsirii de comori.
La aproape două decenii după realizarea acestei fotografii, mănăstirea a fost transformată în penitenciar, găzduind 200 de pușcăriași, printre ei celebrul Pantazescu, cel care furase „Cloșca cu puii de aur”, ucis la Cozia într-o tentativă de evadare.
Mănăstirea a fost și loc de refugiu pentru elevele azilului ,,Doamna Elena” din București (după 1894), iar în 1917 a fost ocupată de trupele austro-germane care au transformat-o în lagăr de prizonieri și spital.
În plan îndepărtat, “giuvaerul secolului XVI de la Cozia”, bolnița Sfintilor Apostoli, apare așa cum a fost încă din vechime, în incinta mănăstirii. Bolnița a fost despărțită și a rămas izolată în momentul spargerii zidurilor mănăstirești pentru a se face loc șoselei ce merge de-a lungul Oltului, ea găsindu-se acum separată de curtea mănăstirească, pe coama dealului, spre vest, lângă cimitir. Între 1880-1920 obștea călugărilor și-a dus existența în jurul acestei mici mănăstiri.
Ambele clădiri care apar în această imagine veche de 153 de ani există și astăzi.
Text și colorizare: Mihai Murărețu
